inter // states from Samuel Cockedey on Vimeo.
via feeder
joi, 9 septembrie 2010
duminică, 5 septembrie 2010
sindromul facebook
la inceput am fost evident anti. antifacebook. a durat ceva pana, dintr-o zvacnire a curiozitatii, am facut un cont. evident, in seara aceea tarzie nu am reusit sa vad nimic pe facebook. pentru ca nu gaseam pe nimeni care sa aiba puse poze sau orice la liber. am tot incercat sa dau add la persoane dar in zadar. mi-am bagat picioarele in el de facebook si asa a ramas o buna bucata de vreme …
la un moment dat, dupa circa trei luni sau mai bine, m-am trezit acuzat ca nu dau add nu stiu cui, si ca e super cool pe facebook ca exista un grup si asa mai departe si e pacat vezi doamne sa pierd discutiile interesante de acolo. am cazut prada instinctului anti fiind a doua oara de curiozitate. de aici inainte totul e foarte previzibil. ii dai facebookului un deget si-ti ia toata mana.
la inceput te amuzi, te uiti la pozele diversilor cunoscuti, botezuri, betii, gagici si asa mai departe. te minunezi si de ce le bese mintea unora dar asta e mai putin important. stiu si eu cum e sa fii la camin, sau acasa si sa te plictisesti de minune. vine ca o manusa acesta supapa de imbecilitati online. la un moment dat sesizezi un oarecare potential propagandistic, pe care oricum toti il folosesc spre buna ta intoxicare. dar macar pentru asta il poti folosi. intre timp toata lumea vrea sa te bage in mafia lor personala, toti te invita sa joci cele mai stupide jocuri ever, toti au grija de ferma lor si nu ezita sa te anunte cand a mai nascut scroafa virtuala. acuma ca ai cont toate pozele cu tine stramb sunt deja taguite, te vad si colegii din generala lesinat la nu stiu ce petrecere sau scobindu-te cu pofta in nas in fundal. evident dupa ce un singur coleg de gradinita te-a gasit, precum piesele de domino ce se darama in sir una pe cealalta, incep sa curga requesturi de la oameni pe care nu i-ai mai vazut de peste 10 ani de zile sa zicem. si pe unii dintre ei chiar nu tii musai sa-i vezi :) daca nu dezactivezi chatul poti vorbi cu toti acesti oameni plus cei pe care nu ii cunosti dea binelea. e misto ! un fel de mirc combinat cu un pic de hi5.
fiind deja dependent de el, oricum te-ai obisnuit sa tii un tab deschis mereu pe facebook. si oricum il verifici dimineata primul lucru la cafea. dar dependenta nu este pe deplin constientizata. primul pas spre vindecare este recunoasterea. tu nu recunosti chiar daca apropiatii iti spun ca e o prostie. mare prostie. mare noroc daca nu ai un iphone sau blackberry. ca atunci ai fi facebook trup si suflet. pe de alta parte daca ai facebook stii si cine si-a mai luat iphone sau blackberry. nu e dragut ?
concluzia mea: e tare facebookul dar nu prea !
la un moment dat, dupa circa trei luni sau mai bine, m-am trezit acuzat ca nu dau add nu stiu cui, si ca e super cool pe facebook ca exista un grup si asa mai departe si e pacat vezi doamne sa pierd discutiile interesante de acolo. am cazut prada instinctului anti fiind a doua oara de curiozitate. de aici inainte totul e foarte previzibil. ii dai facebookului un deget si-ti ia toata mana.
la inceput te amuzi, te uiti la pozele diversilor cunoscuti, botezuri, betii, gagici si asa mai departe. te minunezi si de ce le bese mintea unora dar asta e mai putin important. stiu si eu cum e sa fii la camin, sau acasa si sa te plictisesti de minune. vine ca o manusa acesta supapa de imbecilitati online. la un moment dat sesizezi un oarecare potential propagandistic, pe care oricum toti il folosesc spre buna ta intoxicare. dar macar pentru asta il poti folosi. intre timp toata lumea vrea sa te bage in mafia lor personala, toti te invita sa joci cele mai stupide jocuri ever, toti au grija de ferma lor si nu ezita sa te anunte cand a mai nascut scroafa virtuala. acuma ca ai cont toate pozele cu tine stramb sunt deja taguite, te vad si colegii din generala lesinat la nu stiu ce petrecere sau scobindu-te cu pofta in nas in fundal. evident dupa ce un singur coleg de gradinita te-a gasit, precum piesele de domino ce se darama in sir una pe cealalta, incep sa curga requesturi de la oameni pe care nu i-ai mai vazut de peste 10 ani de zile sa zicem. si pe unii dintre ei chiar nu tii musai sa-i vezi :) daca nu dezactivezi chatul poti vorbi cu toti acesti oameni plus cei pe care nu ii cunosti dea binelea. e misto ! un fel de mirc combinat cu un pic de hi5.
fiind deja dependent de el, oricum te-ai obisnuit sa tii un tab deschis mereu pe facebook. si oricum il verifici dimineata primul lucru la cafea. dar dependenta nu este pe deplin constientizata. primul pas spre vindecare este recunoasterea. tu nu recunosti chiar daca apropiatii iti spun ca e o prostie. mare prostie. mare noroc daca nu ai un iphone sau blackberry. ca atunci ai fi facebook trup si suflet. pe de alta parte daca ai facebook stii si cine si-a mai luat iphone sau blackberry. nu e dragut ?
concluzia mea: e tare facebookul dar nu prea !
vineri, 3 septembrie 2010
eu spun NU gugustiuci
mi-am dat seama cu urasc din tot sufletul gugustiucii. un alt concept la care nici nu m-as fi gandit acum un an sa zicem. statul cu geamul deschis la mine aici cel putin te face consumator de gugstiuci. statul lui basescu e posibil sa te faca consumator de gugustiuci la propriu daca nu esti atent. revenind la lighioane eu zic ca deja pot sa-i imit destul de bine. probabil cand auzi ore in sir doi gugustiuci discutand pe la 9 dimineata suprapus cu ce visezi ti se intipareste limbajul, chiar daca habar nu am ce zic. de fiecare data insa ma surprinde cum se sfarseste visul, tot timpul din cauza acestor daunatori. sper sa vina iarna sa se tireze, desi la cat de inapti par e posibil sa nici nu stie cu migratul cu transhumanta aeriana cu astea …sunt extrem de prosti si de enervanti, si o ard non stop la mine la geam. i-as elimina cu un pistol cu bile dar trebuie stransi dupa aia si nu e combinatie.oarecum daca nu scap eu de ei, scapa ei de mine peste o saptamana.
joi, 2 septembrie 2010
toamna ?
imi place toamna. imi place si primavara. imi place chiar si vara dar nu atat de mult in ultimii ani, pentru ca sufar de caldura si nu imi place in mod special sa transpir. defapt nu imi place deloc sa transpir. primavara si toamna sunt din pacate simple umbre ale anotimpurilor care erau odata. trecem incet dar sigur la doua anotimpuri. unul rece, unul cald. foarte cald. nu ma pacalesc acum si nici nu vreau sa pacalesc pe nimeni ca s-a terminat cu caldura. urmeaza un nou val de caldura, sunt convins. zilele acestea sunt un mic teaser. si sunt si o mica pastila trimisa din trecut. un moment pe care creierul nostru, sau doar al meu, il atribuie anotimpului toamna, asa cum il stiu din copilarie. ma enerveaza disparitia subtila a celor doua anotimpuri tocmai pentru ca ele reprezinta niste nuante. nuante fara de care viata este atat de urata.
soarele straluceste altfel toamna, vantul te mangaie altfel toamna, oamenii sunt altfel pe strada toamna, mirosul cafelei se imprastie prin casa altfel toamna. toamna nu aduce doar fetele inapoi la studii si periculosul must prin frigidere. toamna aduce si o liniste interioara, un joie de vivre atat de demult pierdut intre betoanele incinse. din pacate am senzatia ca zilele astea sunt cam toata toamna pe care o vom vedea, urmeaza iar caldura apoi brusc frig. sa speram ca ma insel. imi place toamna.
soarele straluceste altfel toamna, vantul te mangaie altfel toamna, oamenii sunt altfel pe strada toamna, mirosul cafelei se imprastie prin casa altfel toamna. toamna nu aduce doar fetele inapoi la studii si periculosul must prin frigidere. toamna aduce si o liniste interioara, un joie de vivre atat de demult pierdut intre betoanele incinse. din pacate am senzatia ca zilele astea sunt cam toata toamna pe care o vom vedea, urmeaza iar caldura apoi brusc frig. sa speram ca ma insel. imi place toamna.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
