avatare'n gura

Aseara dupa o excursie destul de productiva la Real,am decis sa ma uit la filmul Avatar.am avut mai multe tentative sa-l vad de-a lungul timpului, toate sortite esecului. in principiu datorita apetitului romanesc pentru avatar care facea imposibila procurarea de bilete la cinema, cam oricand. romanul a mancat avatar pe paine pe timp de criza. bani de o cola n-avea, dar avatar tot vedea. trebuia cica sa mergi la imax la ghici, ca multe rezervari se anulau si asa prindeai un loc. am refuzat sistematic, am refuzat chiar si sistemul 3d convins fiind ca e o porcarie. acum ca l-am vazut la pc, imi pare rau. as fi vrut parca sa simt un pic din zborul pe un toruk makto, sau din goneta prin padurea luminata de plantele neon.pot sa zic ca povestea mi-a placut. chiar mi-a placut. adica se putea si mult mai bine, era multa branza de scos de acolo, insa per total chiar am fost surprins de faptul ca nu m-a plictisit. ba chiar mi-a placut. filmul reuseste sa portretizeze destul de bine forta distructiva a omului si totodata sa creeze o lume imaginara pe care pentru o secunda, as vrea sa o dau la schimb pentru asta. asta, cu cocalari, praf, trafic infernal, oameni care uita de orice (mai ales de ei) in goana dupa bani si mai ales cu sistem. sistemul cred ca ma enerveaza totusi cel mai mult. pentru ca functioneaza !